Manifestări sub semnul Zilei Culturii Naţionale şi a lui Mihai Eminescu
Marţi, 12 ianuarie, cu începere de la ora 14.00 Institutul Cultural Român “Mihai Eminescu” la Chișinău, în parteneriat cu Biblioteca Națională a Republicii Moldova,va inaugura în spaţiul Moldofaciata expoziţia “Nicolae Labiș, poetul luptei cu inerția”
Evenimentul marchează 80 de ani de la nașterea poetului Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935 — d. 22 decembrie 1956), considerat drept “purtătorul de drapel” al generației '60, din care mai fac parte poeți prestigioși precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Ileana Mălăncioiu ș.a.
Nicolae Labiș s-a născut pe 2 decembrie 1935, la Poiana Mărului, comuna Mălini, jud. Suceava. Părinții Eugen și Ana-Profira erau învățători, mama fiind înrudită cu Ion Creangă. Urmează școala primară în satul natal, iar clasa a III-a în refugiu, lângă Câmpulung Muscel. Între anii 1946-1951, frecventează cursurile Liceului 'Nicu Gane' din Fălticeni.
În 1950 debutează în Almanahul 'Iașul nou' cu poezia 'Fii dârz și luptă, Nicolae!' În ianuarie 1952, la inițiativa criticului Constantin Ciopraga, Labiș este transferat la Liceul 'Mihail Sadoveanu' din Iași. În toată această perioadă, colaborează la reviste precum 'Viața Românească', 'Contemporanul', 'Gazeta literară, 'Iașul nou' ș.a.
În septembrie 1952, în urma examenului de admitere, se înscrie la celebra Școală de Literatură 'Mihai Eminescu' din București, avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mihai Gafița, Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc, Nina Cassian, Mihu Dragomir, Dumitru Micu etc.
În 1956 debutează editorial cu 'Puiul de cerb' și 'Primele iubiri', devenind membru al Uniunii Scriitorilor. Se stinge din viață la 21 de ani, la 22 decembrie 1956, în urma unui grav accident de tramvai, în împrejurări neelucidate.
Asupra morții poetului Nicolae Labiș planează un mister și azi greu de dezlegat. Nici după aproape șase decenii de la moartea sa, adevărul nu a reușit să iasă la iveală. Există mai multe ipoteze, dintre care cea mai veridică pare să fie aceea că autorul 'Luptei cu inerția' a fost asasinat.
Moartea lui Nicolae Labiș trebuie privită în contextul politic general. Ecourile revoluției din Ungaria, înăbușită în sânge de tancurile sovietice, își găseau tot mai mulți adepți în cercurile intelectualității românești. Organele de represiune intraseră în alertă, supraveghind atent orice mișcare studențească.
În toamna lui 1956 fuseseră făcute mai multe arestări. Altele erau pregătite să se desfășoare în anii următori. Partidul punea la cale o înscenare prin care să-i prindă în capcană pe tinerii rebeli. Se pare că se pregătea, după cum rezultă din mărturisirile Stelei Covaci, colegă de clasă și prietena poetului, un lot Labiș, care urma să fie trimis la Canal. Rebel din fire, poetul intrase în vizorul organelor de represiune gestionate de partid.
Nicolae Labiș 'a ars scurt și orbitor. — Scrie Tudor Vianu, răscolind miresmele pământului, și s-a prăbușit în genune. La douăzeci și unu de ani ai săi, când a murit cu coloana vertebrală sfărâmată într-un accident, Nicolae Labiș închegase o operă, mărturie a timpului său și a excepționalului său temperament poetic. (...) Entuziasmul lui nu este convențional sau facil (...) A fost nu numai un poet al țării lui, al naturii și tradițiilor ei, al timpului revoluționar prin care a trecut, al primelor iubiri. A fost o conștiință. Neobișnuitul lui temperament poetic s-a dezvoltat ca o personalitate.'
Alcătuită din 22 de bannere de 0,95 X 2,10 m, expoziția încearcă să prezinte contextul istoric în care a apărut 'fenomenul Labiș', urmărind parcursul biografic al poetului, începând cu copilăria petrecută la Mălini, trecând prin anii războiului, când familia să se afla în refugiu, perioada petrecută la Fălticeni și la Iași, debutul în presă, perioada în care poetul urmează cursurile celebrei Școli de literatură 'Mihai Eminescu' din București, și terminând cu accidentul și moartea sa tragică.
Expoziția conține, de asemenea, o serie de fotografii și documente de arhivă, inserții critice, scrisori, mărturii, fragmente de proză și poezii reprezentative din creația autorului Luptei cu inerția.
